Termoizolație cu polistiren: EPS 80 sau EPS 100 și pașii de montaj

Termoizolația fațadei se plătește singură în câțiva ani, din facturile de încălzire. Dar un termosistem pus prost crapă, face bășici sau se dezlipește. Diferența o fac materialele potrivite și ordinea corectă a straturilor. Aici ai ambele.

Ce înseamnă EPS 80 și EPS 100

EPS vine de la expanded polystyrene — polistiren expandat. Cifra de după arată rezistența la compresiune a plăcii, în kilopascali, la o deformare de 10%. Nu arată cât de bine izolează.

• EPS 80 — pentru fațade obișnuite, plafoane, pereți de subsol protejați. E alegerea cea mai des întâlnită pentru pereții casei.
• EPS 100 — mai dens și mai rezistent mecanic. Se pune pe zonele expuse la lovituri (parterul spre stradă, soclul deasupra solului), pe pardoseli și pe terase.

Pentru socluri și pereți în contact cu solul se folosește polistiren extrudat (XPS), care nu absoarbe apă.

Ce grosime alegi

Pentru o casă nouă, din BCA sau cărămidă, grosimea uzuală pe fațadă este de 10 cm. La pereți mai subțiri sau la clădiri vechi se merge și pe 12–15 cm. Grosimea optimă o găsești în calculul termic din proiect.

La glafurile ferestrelor și la intradosuri (lateralele golurilor) se pune polistiren subțire, de 2–3 cm, ca să nu rămână punți termice și să nu se micșoreze prea mult fereastra.

Materialele, pe metru pătrat de fațadă

Pentru lipire și armare poți folosi același produs: ECO PLUS Thermosystem, Ceresit Thermo Universal (merge și pentru vată minerală) sau Multibat Extra Therm, care are un timp de lucru extins de până la 120 de minute.

Exemplu: o fațadă de 140 m² (după ce scazi golurile) cere circa 147 m² de polistiren, 630 kg de adeziv pentru lipire, 490 kg pentru armare și 154 m² de plasă.

Pașii de montaj

1. Pregătirea suportului. Peretele trebuie să fie curat, uscat și fără praf. Tencuiala veche care sună a gol se îndepărtează.
2. Profilul de soclu. Se montează la baza termosistemului, perfect la nivel. Primul rând de plăci stă pe el.
3. Lipirea plăcilor. Adezivul se pune pe placă pe tot conturul și în câteva puncte în mijloc, astfel încât să acopere cel puțin 40% din suprafață. Plăcile se pun decalat, ca cărămizile, fără adeziv în rosturi.
4. Colțurile ferestrelor. La colțurile golurilor nu se face îmbinare de plăci: placa se decupează în formă de L, altfel acolo apar fisuri.
5. Șlefuirea și diblarea. După ce adezivul s-a întărit, se șlefuiesc denivelările și se montează diblurile.
6. Colțarele. Pe toate muchiile exterioare se pune colțar PVC cu plasă, înecat în adeziv.
7. Stratul de armare. Se întinde adeziv, se îneacă plasa în el, cu suprapuneri de 10 cm, apoi se mai trage un strat subțire de netezire. Plasa nu trebuie să se vadă și nici să stea direct pe polistiren.
8. Amorsa și tencuiala decorativă. După uscare, se aplică amorsa și apoi tencuiala decorativă.

Greșeli care se văd după o iarnă

• Adeziv doar în puncte, fără cordon pe contur: aerul circulă în spatele plăcilor și sistemul se dezlipește.
• Rosturi umplute cu adeziv în loc de spumă sau fâșii de polistiren: rămân linii reci vizibile pe fațadă.
• Plasă pusă direct pe polistiren și adeziv peste ea: plasa nu lucrează și apar fisuri.
• Lucru în soare puternic sau sub 5 °C: adezivul face priză prost.

Grosimea termoizolației și tipul de sistem (polistiren sau vată minerală) se aleg după calculul termic și după cerințele de siguranță la foc ale clădirii. Pentru blocuri și clădiri înalte se aplică reguli speciale.

Dacă abia ridici pereții, citește și ghidul BCA, cărămidă sau bolțar. Trimite-ne suprafața fațadei și grosimea dorită, și îți facem lista completă de materiale.